dezagregat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedezagregat
- Vezi aici mai multe rimedezagregat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudez
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cugat
DEZAGREGÁT, -Ă, dezagregați, -te, adj. (Despre corpuri) Desfăcut în părțile componente. ♦ (Despre nuclee atomice; impr.) Dezintegrat. ♦ Fig. (Despre o comunitate) Care și-a pierdut cu totul coeziunea. – V. dezagrega. adjectivdezagregat
DEZAGREGÁT, -Ă, dezagregați, -te, adj. Desfăcut, descompus în părțile lui componente. Minereu dezagregat. ◊ Fig. Învolburate, dezagregate și distruse, apele clocotesc, căutînd să-și refacă ființa. BOGZA, C. O. 251. ♦ Fig. (Despre o comunitate) Care și-a pierdut cu totul coeziunea. Erau secunde, cînd masa [de oameni] ce avea înainte-i i se părea confuză, dezagregată. CĂLUGĂRU, O. P. 175. adjectivdezagregat
* dezagrég și -ghéz, a -gá v. tr. (fr. désagregér. V. agregat, congregațiune). Fiz. Chim. Min. Desfac în părțile din care se compune: umezeala dezagregă cele maĭ multe corpurĭ. verbdezagreg
DEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părțile lui constitutive. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face să-și piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă și -ghează. / cf. fr. désagréger]. verbdezagrega
!dezagregá (a se ~) (de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezagrégă verbdezagrega
DEZAGREGÁ vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive. ◊ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia. (< fr. désagréger) verbdezagrega
DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger. verbdezagrega
DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile lui constitutive. V. descompune. Rocile se dezagregă. ◊ Tranz. Schimbările atmosferice succesive dezagregă rocile. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde coeziunea. – Prez. ind. pers. 3 și: dezagreghează. verbdezagrega
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidezagregat
| dezagregat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | dezagregat | dezagregatul | dezagregată | dezagregata |
| plural | dezagregați | dezagregații | dezagregate | dezagregatele | |
| genitiv-dativ | singular | dezagregat | dezagregatului | dezagregate | dezagregatei |
| plural | dezagregați | dezagregaților | dezagregate | dezagregatelor | |