reduceri black friday 2017
Definitie dezagregare - ce inseamna dezagregare - Dex Online

dezagregare definitie

DEZAGREGÁRE s.f. Acțiunea de a se dezagrega și rezultatul ei. ♦ Transformare chimică a unui material sau a unei substanțe, insolubile în dizolvanți obișnuiți, în substanțe dintre care cel puțin una este solubilă. ♦ Distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acțiunea agenților geomorfologici externi. [< dezagrega]. substantiv feminin dezagregare

DEZAGREGÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) dezagrega. 2. transformare chimică a unui material sau a unei substanțe, insolubile în dizolvanți obișnuiți, în substanțe dintre care cel puțin una este solubilă. 3. distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acțiunea agenților geomorfologici externi. (< dezagrega) substantiv feminin dezagregare

!dezagregáre (de-za-gre-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezagregắrii; pl. dezagregắri substantiv feminin dezagregare

DEZAGREGÁRE, dezagregări, s. f. Acțiunea de a se dezagrega și rezultatul ei. – V. dezagrega. substantiv feminin dezagregare

DEZAGREGÁRE, dezagregări, s. f. Acțiunea de a (se) dezagrega; desfacere (a unui corp) în părțile lui constitutive. V. descompunere. Dezagregarea unei roci.Fig. Ca să nu devenim suspecți de iaco­binism, am lăsat « Frăția » în umbră, în dezagregare, în loc s-o înzestrăm cu o gardă proprie. CAMIL PETRESCU, B. 214. substantiv feminin dezagregare

* dezagrég și -ghéz, a - v. tr. (fr. désagregér. V. agregat, congregațiune). Fiz. Chim. Min. Desfac în părțile din care se compune: umezeala dezagregă cele maĭ multe corpurĭ. verb dezagreg

!dezagregá (a se ~) (de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezagrégă verb dezagrega

DEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părțile lui constitutive. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face să-și piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă și -ghează. / cf. fr. désagréger]. verb dezagrega

DEZAGREGÁ vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive. ◊ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia. (< fr. désagréger) verb dezagrega

DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger. verb dezagrega

DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile lui constitutive. V. descompune. Rocile se dezagregă.Tranz. Schimbările atmosferice succesive dezagregă rocile.Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde coeziunea. – Prez. ind. pers. 3 și: dezagreghează. verb dezagrega

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dezagregare

dezagregare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezagregare dezagregarea
plural dezagregări dezagregările
genitiv-dativ singular dezagregări dezagregării
plural dezagregări dezagregărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z