*dezaburí (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezaburésc, imperf. 3 sg. dezabureá; conj. prez. 3 să dezabureáscă verb tranzitivdezaburi
DEZABURÍ, dezaburesc, vb. IV. Tranz. A înlătura aburul de pe geamuri. – Pref. des- + aburi. verb tranzitivdezaburi
dezaburi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dezaburi | dezaburire | dezaburit | dezaburind | singular | plural | ||
dezaburind | dezaburiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dezaburesc | (să)dezaburesc | dezabuream | dezaburii | dezaburisem | |
a II-a (tu) | dezaburești | (să)dezaburești | dezabureai | dezaburiși | dezaburiseși | ||
a III-a (el, ea) | dezaburește | (să)dezabureai | dezaburea | dezaburi | dezaburise | ||
plural | I (noi) | dezaburim | (să)dezaburim | dezabuream | dezaburirăm | dezaburiserăm | |
a II-a (voi) | dezaburiți | (să)dezaburiți | dezabureați | dezaburirăți | dezaburiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dezaburesc | (să)dezaburească | dezabureau | dezaburiră | dezaburiseră |