devota definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedevota
- Vezi aici mai multe rimedevota
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudev
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuota
DEVÓT, -Ă adj., s. m. f. 1. pios, religios; bigot. 2. devotat. (< fr. dévot, lat. devotus) adjectivdevot
devót (rar) adj. m., pl. devóți; f. devótă, pl. devóte adjectivdevot
DEVÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) 1. Pios, religios; bigot. 2. (neobișnuit) Devotat. [< fr. dévot, cf. lat. devotus – consacrat]. adjectivdevot
DEVÓT, -Ă, devoți, -te, adj. (Franțuzism rar) 1. Evlavios, pios, cucernic. (În glumă) Pagubă numai că [mănăstirea] e situată în așa sălbatec loc, favorit adăpost a urșilor. Părinții ne spuneau că adeseori urșii, care sînt mai devoți, îi vizitează. NEGRUZZI, S. I 318. 2. (Neobișnuit) Devotat. Mișeii-au îndrăznit a mă huli Că nu-s devot cu totul lui Ali. COȘBUC, P. II 284. adjectivdevot
DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare]. verbdevota
devotá (devotéz, devotát), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement. verbdevota
DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer) verbdevota
!devotá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devoteáză verbdevota
devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul. verbdevotà
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer. verbdevota
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, învechit, urmat de determinări introduse prin prep. « la ») A se pune cu toată inima, fără rezerve, în serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale și binelui obștesc. ▭ La cauza cea sacră azi mă devotez CU totul. ALEXANDRESCU, P. 157. verbdevota
* devotéz, a -á v. tr. (lat. devóto, -áre. V. devotament). Consacru: a devota patriiĭ copiiĭ. V. refl. Mă consacru voluntar și complet cuĭva. Mă sacrific: a de devota morțiiĭ pentru patrie. verbdevotez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidevota
| devota verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)devota | devotare | devotat | devotând | singular | plural | ||
| devotând | devotați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | devotez | (să)devotez | devotam | devotai | devotasem | |
| a II-a (tu) | devotezi | (să)devotezi | devotai | devotași | devotaseși | ||
| a III-a (el, ea) | devotează | (să)devotai | devota | devotă | devotase | ||
| plural | I (noi) | devotăm | (să)devotăm | devotam | devotarăm | devotaserăm | |
| a II-a (voi) | devotați | (să)devotați | devotați | devotarăți | devotaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | devotează | (să)devoteze | devotau | devotară | devotaseră | ||