DEVÍZĂ s.f. Formulă scurtă exprimând o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. [< fr. devise]. substantiv feminindeviză
DEVÍZĂ s. f. 1. formulă scurtă care exprimă o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. 2. (herald.) figură emblematică ce însoțește un scut, un blazon. (< fr. devise) substantiv feminindeviză
* devíză f., pl. e (fr. devise, tot de unde vine și deviz; it. divisa). Cuvînt orĭ frază care arată o ideĭe, un ideal, un scop: deviza omuluĭ de elită sufletească e: „Facă-se dreptate chear dacă ar peri lumea”. – Devizele se pun pe decorațiunĭ, embleme, mărcĭ ș.a. substantiv feminindeviză
devíză (slogan) s. f., g.-d. art. devízei; pl. devíze substantiv feminindeviză
deviză f. 1. sentență scurtă exprimând o cugetare, un sentiment: România are ca deviză «Nimic fără Dumnezeu»; 2. figură de blazon cu vorbele care o explică: 3. hârtie-monedă a unei țări: devize străine (= fr. devise). substantiv feminindeviză
DEVÍZĂ, devize, s. f. Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. – Din fr. devise. substantiv feminindeviză
DEVÍZĂ, devize, s. f. Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. V. lozincă. Deviza partidului comunist este: « Proletari din toate țările, uniți-vă ! ».▭ De nici un fel de vreme Soldatul nu se teme, Deviza-i e credința Și suflet curajos. ALEXANDRESCU, M. 174. substantiv feminindeviză
deviză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | deviză | deviza |
plural | devize | devizele | |
genitiv-dativ | singular | devize | devizei |
plural | devize | devizelor |