deviz definitie

DEVÍZ s.n. Situație asupra executării unei construcții, a unei instalații etc., în care se indică materialele necesare și prețul lucrării. [< fr. devis]. substantiv neutrudeviz

devíz (devíze), s. n. – Evaluare anticipată a cheltuielilor. Fr. devis, cu fonetismul ca în aviz. – Der. deviză, s. f. (formulă concisă, lozincă; monedă străină), din fr. devise. substantiv neutrudeviz

DEVÍZ s. n. document de evaluare anticipată a cheltuielilor materiale și a forței de muncă necesare pentru executarea unei lucrări proiectate. (< fr. devis) substantiv neutrudeviz

* devíz n., pl. e și urĭ (fr. devis d. deviser, a conversa familiar, d. lat. pop. divĭsare = dividere, divisum, a împărți). Expunere amănunțită a părților uneĭ construcțiunĭ cu prețurile lor: a stabili devizu canalizăriĭ unuĭ oraș. substantiv neutrudeviz

devíz (evaluare a cheltuielilor) s. n., pl. devíze substantiv neutrudeviz

deviz n. expunere amănunțită a tuturor părților unei construcțiuni, cu prețurile lor (= fr. devis). substantiv neutrudeviz

DEVÍZ, devize, s. n. Evaluare anticipată și amănunțită a cheltuielilor necesare pentru executarea unei lucrări proiectate. – Din fr. devis. substantiv neutrudeviz

DEVÍZ, devize, s. n. Evaluare a cantităților de materiale sau de piese, a costului lor, precum și a forței de muncă, necesare pentru executarea unei construcții, a unei instalații etc. Înainta cereri, devize, planuri, memorii, care călă­toreau de la un birou la altul. C. PETRESCU, Î. II 49. Să puie și de la sine vreo 250 galbeni, spre a face podul dupe planul și devizul arhitectului. I. IONESCU, D. 60. ♦ (Impro­priu) Situație, listă. [S-a prezentat guvernului] un deviz de cheltuielile trebuitoare pentru a face să participe Romînia la Expozițiunea de la 1867. ODOBESCU, S. II 87. substantiv neutrudeviz