DEVINÁȚIE s.f. v. divinație. substantiv feminindevinație
DIVINÁȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Ghicire a viitorului prin metode tradiționale (preziceri, oracole, chiromanție, astrologie). [Var.: (înv.) devináție s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis. substantiv feminindivinație
DEVINÁȚIE s. f. v. divinație. substantiv feminindevinație
DIVINÁȚIE, divinații, s. f. (Franțuzism rar) Putere (atribuită în mod superstițios unor persoane) de a desluși, a descoperi, a ghici lucruri ascunse sau neștiute de alți oameni. – Variantă: (învechit) devináție (GHEREA, ST. CR. I 59) s. f. substantiv feminindivinație
devinație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | devinație | devinația |
plural | devinații | devinațiile | |
genitiv-dativ | singular | devinații | devinației |
plural | devinații | devinațiilor |