reduceri si promotii 2018
Definitie devia - ce inseamna devia - Dex Online

devia definitie

DEVIÁ vb. I. intr. 1. A se abate, a se îndepărta de la o anumită direcție. 2. (Fig.) A se abate, a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dévier, it., lat. deviare]. verb devia

DEVIÁ vb. I. intr., tr. a (se) abate de la direcția dată. II. intr. (fig.) a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a porni pe un drum greșit. (< fr. dévier, lat. deviare) verb devia

deviá (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 3 deviáză, 1 pl. deviém (-vi-em); conj. prez. 3 deviéze; ger. deviínd (-vi-ind) verb devia

devià v. 1. a se abate din drum, dela direcțiunea primitivă; 2. fig. a se depărta din calea cea bună, dela bunele principii. verb devià

DEVIÁ, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. dévier, lat. deviare. verb devia

DEVIÁ, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A schimba direcția; a se îndepărta (de la subiect), a se abate (de la direcția apucată, de la calea firească, de la calea cea bună); p. ext. a începe să facă lucruri necorecte, a călca strîmb. A devia de la principiile morale.Stai, domnule, că iar deviem. CAMIL PETRESCU, U. N. 333. ◊ Tranz. Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte... am fost de o loc­vacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79. ♦ (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politică justă marxist-leninistă a parti­dului. – Pronunțat: -vi-a. verb devia

* deviéz v. intr. (lat. deviare, d. via, cale). Mă abat din drum. Fig. Mă abat din linia buneĭ purtărĭ: nu devia! V. tr. Fac să schimbe direcțiunea: a devia corabia. verb deviez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului devia

devia   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) devia deviere deviat deviind singular plural
deviind deviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deviez (să) deviez deviam deviai deviasem
a II-a (tu) deviezi (să) deviezi deviai deviași deviaseși
a III-a (el, ea) devia (să) deviai devia devie deviase
plural I (noi) deviem (să) deviem deviam deviarăm deviaserăm
a II-a (voi) deviați (să) deviați deviați deviarăți deviaserăți
a III-a (ei, ele) devia (să) devieze deviau devia deviaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z