DEVALIZÁ vb. I. tr. A fura, a prăda, a jefui pe cineva. [< fr. dévaliser]. verb tranzitivdevaliza
devalizá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 devalizeáză verb tranzitivdevaliza
DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prăda, a jefui pe cineva de bunuri. – Din fr. dévaliser. verb tranzitivdevaliza
DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A prăda, a jefui. verb tranzitivdevaliza
devalizat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | devalizat | devalizatul | devalizată | devalizata |
plural | devalizați | devalizații | devalizate | devalizatele | |
genitiv-dativ | singular | devalizat | devalizatului | devalizate | devalizatei |
plural | devalizați | devalizaților | devalizate | devalizatelor |