detúnet (rar) s. n., pl. detúnete substantiv neutrudetunet
DETÚNET, detunete, s. n. (Rar) Detunătură. La pornirea danțurilor, să se îmbulzească și muzici, și detunete de puști, și clopote o dată. SADOVEANU, Z. C. 330. substantiv neutrudetunet
detunet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | detunet | detunetul |
plural | detunete | detunetele | |
genitiv-dativ | singular | detunet | detunetului |
plural | detunete | detunetelor |