DETRONÁ vb. I. tr. A alunga de la tron, a scoate din domnie. ♦ (Ironic) A înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. [P.i. -nez. / < fr. détrôner]. verb tranzitivdetrona
DETRONÁ vb. tr. a înlătura de la tron, a scoate din domnie. ◊ (ir.) a înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. (< fr. détrôner) verb tranzitivdetrona
detroná (a ~) (de-tro-) vb., ind. prez. 3 detroneáză verb tranzitivdetrona
detronà v. V. destronà. verb tranzitivdetronà
DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner. verb tranzitivdetrona
DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A alunga de pe tron, a scoate din domnie. Adunarea națională va detrona pe Ludovic. CAMIL PETRESCU, T. II 375. ♦ (Ironic) A scoate (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o funcție. Te dușmănea însă Mircea, ucenicul pe care Borțosul îl detronase din funcția pe care o aveai tu acum. PAS, Z. I 270. verb tranzitivdetrona
* detronéz v. tr. (fr. détrôner. V. tron). Scot din tron (din domnie), descăunez. verb tranzitivdetronez
de(s)tronà: v. a da jos de pe tron, a răsturna din domnie. verb tranzitivdestronà
detrona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)detrona | detronare | detronat | detronând | singular | plural | ||
detronând | detronați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | detronez | (să)detronez | detronam | detronai | detronasem | |
a II-a (tu) | detronezi | (să)detronezi | detronai | detronași | detronaseși | ||
a III-a (el, ea) | detronează | (să)detronai | detrona | detronă | detronase | ||
plural | I (noi) | detronăm | (să)detronăm | detronam | detronarăm | detronaserăm | |
a II-a (voi) | detronați | (să)detronați | detronați | detronarăți | detronaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | detronează | (să)detroneze | detronau | detronară | detronaseră |