detracare definitie

DETRACÁRE s.f. Acțiunea de a (se) detraca și rezultatul ei. [< detraca]. substantiv feminindetracare

detracáre (de-tra-) s. f., g.-d. art. detracắrii; pl. detracắri substantiv feminindetracare

DETRACÁRE, detracări, s. f. (Livr.) Faptul de a se detraca. – V. detraca. substantiv feminindetracare

DETRACÁRE, detracări, s. f. Faptul de a se detraca. [Tolstoi]... ne-a zugrăvit... un pesimist detracat și ne-a arătat drumul cum omul a ajuns la această detracare nervoasă. GHEREA, ST. CR. II 336. substantiv feminindetracare

DETRACÁ vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se țicni. ♦ (Rar; despre mașini) A se defecta. [< fr. détraquer]. verbdetraca

DETRACÁ vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se țicni. 2. (despre mașini) a se defecta. (< fr. détraquer) verbdetraca

!detracá (a se ~) (a decădea) (livr.) (de-tra-) vb. refl., ind. perf. c. 3 sg. s-a detracát (folosit numai la timpuri compuse) verbdetraca

DETRACÁ vb. I. Refl. (Livr.; folosit numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer. verbdetraca

DETRACÁ vb. I. Refl. (Întrebuințat numai la participiu și la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti, a se țicni; (rar, despre mecanisme sau despre mașini) a se defecta, a se strica. Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356. verbdetraca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidetracare

detracare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	detracare	detracarea
nominativ-acuzativ	plural	detracări	detracările
genitiv-dativ	singular	detracări	detracării
genitiv-dativ	plural	detracări	detracărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z