determinativ definitie

DETERMINATÍV, -Ă adj., s.n. (Gram.) Determinant. ◊ Adjectiv determinativ = adjectiv pronominal care determină un substantiv. [Cf. fr. déterminatif, it. determinativo]. adjectivdeterminativ

DETERMINATÍV, -Ă adj., s. n. determinant. (< fr. déterminatif) adjectivdeterminativ

*determinatív, -ă adj. Gram. Care servește la determinarea unuĭ lucru, la restrîngerea înțelesuluĭ, ca articulu, ca pronumele posesiv, cel demonstrativ, cel indefinit, numeralu. Complement determinativ, acela care precizează însemnarea unuĭ substantiv, ca: coloarea ceruluĭ e albastră. Propozițiune completivă determinativă, aceĭa care, în frază, împlinește rolu ce complement determinativ, ca: țara pe care ne-a dat-o Traĭan e încîntătoare. Sn., pl. e. Un determinativ. adjectivdeterminativ

determinatív adj. m., pl. determinatívi; f. determinatívă, pl. determinatíve adjectivdeterminativ

determinativ a. Gram. care precizează însemnarea unei vorbe: pronume determinativ. adjectivdeterminativ

DETERMINATÍV, -Ă, determinativi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) Determinant. – Din fr. déterminatif. adjectivdeterminativ

DETERMINATÍV, -Ă, determinativi, -e, adj. (Și sub­stantivat, n.) Determinant² (2). ◊ Adjectiv determina­tiv = adjectiv de natură pronominală care, fără să exprime o însușire, însoțește și determină substantivul, avînd unele particularități gramaticale asemănătoare cu ale adjectivelor. Adjectivele posesive, demonstrative, relative-interogative și nehotărîte sînt adjective determinative. adjectivdeterminativ