detentor definitie

credit rapid online ifn

DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur]. substantiv masculindetentor

DETENTÓR1 s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur) substantiv masculindetentor

credit rapid online ifn

DETENTÓR2 s. n. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid. (după fr. détendeur) substantiv masculindetentor

*detentór, -oáre adj. și s. (lat. detentor). Deținător, care deține: statu e detentoru averiĭ publice. substantiv masculindetentor

detentór s. m., pl. detentóri substantiv masculindetentor

detentor m. cel ce ține, cu sau fără drept, un lucru în posesiune. substantiv masculindetentor

DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur. substantiv masculindetentor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidetentor

detentor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detentor detentorul
plural detentori detentorii
genitiv-dativ singular detentor detentorului
plural detentori detentorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z