detaliu definitie

DETÁLIU s.n. Element (neesențial) al unui întreg; amănunt. ◊ În detaliu = amănunțit; (a vinde) în detaliu = (a vinde) cu bucata, cu amănuntul. ♦ lucru mărunt, lipsit de importanță; fleac, nimic. ♦ Parte a unei opere artistice care poate fi considerată și izolat. [Pron. -liu, var. detai s.n. / < fr. détail, cf. it. dettaglio]. substantiv neutru detaliu

DETÁLIU s. n. element neesențial al unui lucru; amănunt. ♦ în ~ = amănunțit. ◊ lucru mărunt, lipsit de importanță, secundar. ◊ parte a unei opere literare sau artistice care poate fi considerată și izolat. (< it. dettaglio, fr. détail) substantiv neutru detaliu

*detáliŭ n. (fr. détail). Vînzare în micĭ cantitățĭ. Amănunt, enumerațiune pe larg. Lucru secundar (față de altu maĭ important). În detaliŭ (fr. en détail), în micĭ cantitățĭ. Fig. Pe larg, amănunțit: a raporta o întîmplare în detaliŭ. A intra în detaliiĭ: a intea în toate pînzele uneĭ întîmplărĭ, în toate părțile uneĭ chestiunĭ. – Rar și detáĭl. substantiv neutru detaliŭ

detáliu [liu pron. lyu] s. n., art. detáliul; pl. detálii, art. detáliile (-li-i-) substantiv neutru detaliu

detaliu n. 1. enumerațiune completă; în detaliu, cu de amăruntul i; 2. vânzare, în mică cantitate; 3. lucru de puțină importanță (= fr. détail). substantiv neutru detaliu

DETÁLIU, detalii, s. n. Amănunt. ◊ Loc. adv. În detaliu = a) în fiecare amănunt luat aparte; b) cu de-amănuntul, în mod detaliat. ◊ Expr. (A vinde) în detaliu = (a vinde) în cantități mici, cu bucata, cu amănuntul. ♦ Circumstanță de amănunt în care se petrece ceva. ♦ Lucru mărunt, lipsit de importanță, secundar (în ansamblul celorlalte). – Din it. dettaglio, fr. détail. substantiv neutru detaliu

DETÁLIU, detalii, s. n. Parte dintr-un întreg; amă­nunt. Se vede cît de colo că-și revine din oră în oră din zdrun­cinătura aceea a minții, își aduce aminte tot mai bine de tot mai multe detalii. DUMITRIU, B. F. 151. Intrînd în detalii, el [Odobescu] recomandă Academiei să nu fie riguroasă in alegerea cuvintelor romînești și în etimologism. IBRĂILEANU, SP. CR. 211. ◊ Loc. adv. În detaliu = în fie­care amănunt luat aparte. [Casa] e zidită pe la mijlocul veacului trecut și înfățișează, în detaliu și în total, vîrsta ei venerabilă. GALACTION, O. I 493. ◊ Expr. (A vinde) în detaliu = (a vinde) în cantități mici, cu bucata, cu amănun­tul. ♦ (Uneori peiorativ) Lucru mărunt, lipsit de impor­tanță, secundar (față de altul mai important). Expunere încăr­cată de detalii. ▭ Unele clipe răzlețe, unele gesturi, unele detalii de nimic, îmi reveneau acum. GALACTION, O. I 106. ♦ Parte a unei lucrări literare sau a unei opere de artă, care, deși cuprinsă în ansamblul operei, poate fi privită și izolat. Detaliile ornamentale ale unei construcții de stil. substantiv neutru detaliu