desăráre s. f., g.-d. art. desărắrii; pl. desărắri substantiv feminindesărare
DESĂRÁRE, desărări, s. f. Acțiunea de a desăra și rezultatul ei; desalinizare. – V. desăra. substantiv feminindesărare
desărá (a ~) vb., ind. prez. 3 desăreáză verb tranzitivdesăra
DESĂRÁ, desărez, vb. I. Tranz. A îndepărta, total sau parțial, sarea (dintr-un aliment); a face mai puțin sărat; a desaliniza. – Pref. de- + săra. verb tranzitivdesăra
DESĂRÁ, desărez, vb. T. Tranz. (Cu privire la alimente) A face mai puțin sărat. verb tranzitivdesăra
desărare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | desărare | desărarea |
plural | desărări | desărările | |
genitiv-dativ | singular | desărări | desărării |
plural | desărări | desărărilor |