destors definitie

DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. adjectivdestoarce

distórc, -stórs, a -stoárce v. tr. (dis- 2 și storc). Est. Storc, răstorn, obțin ĭar: perdusem la cărțĭ mulțĭ bani, dar pe urmă mi ĭ-am distors. – Lit. și destorc. verb tranzitivdistorc

DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. verb tranzitivdestoarce

destoárce (a ~) (reg., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destórc, 1 pl. destoárcem, perf. s. 1 sg. destorséi, 1 pl. destoárserăm; part. destórs verb tranzitivdestoarce

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidestors

destors   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular destors destorsul destoarsă destoarsa
plural destorși destorșii destoarse destoarsele
genitiv-dativ singular destors destorsului destoarse destoarsei
plural destorși destorșilor destoarse destoarselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z