destoinicie definitie

credit rapid online ifn

destoĭnicíe f. (d. destoĭnic). Vechĭ. Vrednicie. Azĭ. Capacitate, aptitudine. – Maĭ vechĭ dost-, moștenire. substantiv feminindestoĭnicie

destoinicíe s. f., art. destoinicía, g.-d. destoinicíi, art. destoinicíei substantiv feminindestoinicie

credit rapid online ifn

destoinicie f. aptitudine, capacitate. substantiv feminindestoinicie

DESTOINICÍE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + suf. -ie. substantiv feminindestoinicie

DESTOINICÍE s. f. Însușirea de a fi destoinic; apti­tudine, capacitate, pricepere, iscusință. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat; democrația le dă și lor toate drepturile. SADOVEANU, E. 25. De-a mea destoi­nicie să n-ai vreo îndoială. MACEDONSKI, O. II 234. N-am mai slujit eu țării?... Mi-i plin sînu de atestaturi... iacă dovezi... despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90. substantiv feminindestoinicie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidestoinicie

destoinicie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular destoinicie destoinicia
plural
genitiv-dativ singular destoinicii destoiniciei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z