DESTITUÍ vb. IV. tr. A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcție. [Pron. -tu-i, p.i. destítui, 3,6 -ie. / < it. destituire, lat. destituere]. verb tranzitivdestitui
DESTITUÍ vb. tr. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< fr. destituer, lat. destituere) verb tranzitivdestitui
*destítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. destitúere, d. statúere, a hotărî, a fixa. V. constituĭ. – Se conjugă ca constituĭ). Scot din funcțiune în semn de pedeapsă: a destituĭ un funcționar. verb tranzitivdestituĭ
destituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. destítui, 3 destítuie, imperf. 3 sg. destituiá; conj. prez. 3 să destítuie verb tranzitivdestitui
destituì v. a scoate dintr´o funcțiune. verb tranzitivdestituì
DESTITUÍ, destítui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere. verb tranzitivdestitui
DESTITUÍ, destítui, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A scoate, a îndepărta (drept pedeapsă) dintr-o funcție, dintr-un post. V. concedia. La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ion-vodă din domnia Moldovei. IST. R.P.R. 153. Noul minister găsise urgent de a destitui sau a strămuta o mare parte din impiegați. ALECSANDRI, T. I 371. [Împăratul Alexandru] zicea că voiește pacea, se arăta furios în contra agentului său Pini pentru încurajările ce da boierilor emigrați, făgăduind că-l va destitui. GHICA, S. 124. verb tranzitivdestitui
destitui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)destitui | destituire | destituit | destituind | singular | plural | ||
destituind | destituiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | destitui | (să)destitui | destituiam | destituii | destituisem | |
a II-a (tu) | destitui | (să)destitui | destituiai | destituiși | destituiseși | ||
a III-a (el, ea) | destituie | (să)destituiai | destituia | destitui | destituise | ||
plural | I (noi) | destituim | (să)destituim | destituiam | destituirăm | destituiserăm | |
a II-a (voi) | destituiți | (să)destituiți | destituiați | destituirăți | destituiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | destituie | (să)destituie | destituiau | destituiră | destituiseră |