destinat definitie

*2) destín și -éz, a -á v. tr. (fr. destiner, it. destinare, d. lat. déstino, -áre. V. obstinez). Fixez (hotărăsc) destinu, ursesc: a te destina uneĭ cariere, a fi destinat să morĭ pentru țară. Rezervez: cuĭ destinezĭ aceste recompense? Adresez, trimet: a destina o marfă pentru Italia. verb tranzitivdestin

DESTINÁ vb. I. tr. 1. A stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. A meni, a sorti. [P.i. -nez și destín. / < fr. destiner, it., lat. destinare]. verb tranzitivdestina

DESTINÁ vb. tr. 1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni, a sorti; a dedica, a consacra. (< fr. destiner, lat. destinare) verb tranzitivdestina

destiná (a ~) vb., ind. prez. 3 destineáză verb tranzitivdestina

destinà v. 1. a da o destinațiune, un scop: îl destină științei; 2. a rezerva: îi destină un premiu; 3. a se prepara la: se destină învățământului. verb tranzitivdestinà

DESTINÁ, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare. verb tranzitivdestina

DESTINÁ, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî, a desemna (ceva) dinainte în vederea unui scop; a hărăzi. Căsătoria lui... îl dăduse de cheltuială și știr­bise ceva din banii destinați unui cîști apropiat. GALACTION, O. I 177. Acesta era bărbatul pe care i-l destinau ? C. PETRESCU, C. V. 197. M-am plecat... peste geam, și zvîrl buchetul destinat tatii. SAHIA, N. 26. ◊ Refl. pas. Locul ce s-a destinat în Paris peritru această sărbătoare... este o mare piață pătrată. ODOBESCU, S. II 112. 2. (În concepțiile mistice; mai ales la pasiv) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a predestina. Cînd cometele sînt destinate să se depăr­teze [de pămînt]... rămîn noaptea din ce în ce mai mult pe cer, urcă spre zenit. MACEDONSKI, O. III 89. Un popol ( = popor) ce nu crede în mîndrul viitor E destinat să piară necunoscut. BOLINTINEANU, O. 154. – Prez. ind. și: destín (ODOBESCU, S. III 90). verb tranzitivdestina