destina definitie

credit rapid online ifn

*2) destín și -éz, a -á v. tr. (fr. destiner, it. destinare, d. lat. déstino, -áre. V. obstinez). Fixez (hotărăsc) destinu, ursesc: a te destina uneĭ cariere, a fi destinatmorĭ pentru țară. Rezervez: cuĭ destinezĭ aceste recompense? Adresez, trimet: a destina o marfă pentru Italia. verb tranzitivdestin

DESTINÁ vb. I. tr. 1. A stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. A meni, a sorti. [P.i. -nez și destín. / < fr. destiner, it., lat. destinare]. verb tranzitivdestina

credit rapid online ifn

DESTINÁ vb. tr. 1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni, a sorti; a dedica, a consacra. (< fr. destiner, lat. destinare) verb tranzitivdestina

destiná (a ~) vb., ind. prez. 3 destineáză verb tranzitivdestina

destinà v. 1. a da o destinațiune, un scop: îl destină științei; 2. a rezerva: îi destină un premiu; 3. a se prepara la: se destină învățământului. verb tranzitivdestinà

DESTINÁ, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare. verb tranzitivdestina

DESTINÁ, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî, a desemna (ceva) dinainte în vederea unui scop; a hărăzi. Căsătoria lui... îl dăduse de cheltuială și știr­bise ceva din banii destinați unui cîști apropiat. GALACTION, O. I 177. Acesta era bărbatul pe care i-l destinau ? C. PETRESCU, C. V. 197. M-am plecat... peste geam, și zvîrl buchetul destinat tatii. SAHIA, N. 26. ◊ Refl. pas. Locul ce s-a destinat în Paris peritru această sărbătoare... este o mare piață pătrată. ODOBESCU, S. II 112. 2. (În concepțiile mistice; mai ales la pasiv) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a predestina. Cînd cometele sînt destinate să se depăr­teze [de pămînt]... rămîn noaptea din ce în ce mai mult pe cer, urcă spre zenit. MACEDONSKI, O. III 89. Un popol ( = popor) ce nu crede în mîndrul viitor E destinat să piară necunoscut. BOLINTINEANU, O. 154. – Prez. ind. și: destín (ODOBESCU, S. III 90). verb tranzitivdestina

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidestina

destina  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)destina destinare destinat destinând singular plural
destinând destinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) destinez (să)destinez destinam destinai destinasem
a II-a (tu) destinezi (să)destinezi destinai destinași destinaseși
a III-a (el, ea) destinea (să)destinai destina destină destinase
plural I (noi) destinăm (să)destinăm destinam destinarăm destinaserăm
a II-a (voi) destinați (să)destinați destinați destinarăți destinaserăți
a III-a (ei, ele) destinea (să)destineze destinau destina destinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z