DESTABILIZÁT, -Ă, destabilizați, -te, adj. Care și-a pierdut stabilitatea. – V. destabiliza. adjectivdestabilizat
DESTABILIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde stabilitatea. (< engl. destabilize) verb tranzitivdestabiliza
*destabilizá (a ~) (des-ta-/de-sta-) vb., ind. prez. 3 destabilizeáză verb tranzitivdestabiliza
DESTABILIZÁ, destabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde stabilitatea. – Pref. de- + stabiliza. Cf. fr. d é s t a b i 1 i s e r. verb tranzitivdestabiliza
destabilizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | destabilizat | destabilizatul | destabilizată | destabilizata |
plural | destabilizați | destabilizații | destabilizate | destabilizatele | |
genitiv-dativ | singular | destabilizat | destabilizatului | destabilizate | destabilizatei |
plural | destabilizați | destabilizaților | destabilizate | destabilizatelor |