destăinui definitie

!destăinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destắinui/destăinuiésc, imperf. 3 sg. destăinuiá; conj. prez. 3 destắinuie/să destăinuiáscă verb tranzitiv destăinui

destăinuì v. 1. a descoperi o taină, a divulga. verb tranzitiv destăinuì

DESTĂINUÍ, destắinui, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. Refl. A-și da pe față gândurile sau sentimentele. ♦ Fig. A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [Prez. ind. și: destăinuiesc]Pref. des- + tăinui. verb tranzitiv destăinui

DESTĂINUÍ, destăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gînd ascuns; a mărturisi, a împărtăși, a divulga. Nevasta a crezutslujnica va fi destăinuit ceva soțului. SADOVEANU, D. P. 41. Mi-a destăinuit că între grecii din Fanar este o fracțiune care ar vrea să-l ridice pe el patriarh. GALACTION, O. I 92. [Badea] cu mine s-ar iubi, Dar nu cutează-a grăi, Dorul a-și destăinui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. ◊ Fig. Adierile călătoare ale dimineții își destăinuiesc frun­zelor adormite ale codrului eterna lor dragoste. HOGAȘ, M. N. 91. 2. Refl. A-și da pe față toate gîndurile sau sentimentele. Dar tu ești popă, ești judecător, să se destăinuiască în fața ta ? PAS, Z. I 185. Nici celui mai bun prieten nu i s-ar fi putut destăinui. BART, E. 183. După ce se încredință de cinstea babei, se destăinui ei și-i spuse din fir pînă în ață cine era și tot ce vrea. POPESCU, B. III 81. Dacă nu ești în stare s-o iubești pre cît te iubește, pentru ce nu te destăinuiești ei ? NEGRUZZI, S. I 48. 3. Refl. Fig. A se da pe față, a ieși la iveală, a se trăda. Trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede. M. I. CARAGIALE, C. 11. Ridinger, subt a cărui mînă de meșter natura sălbatică a fiarelor s-a destăinuit într-un chip așa de măreț. ODOBESCU, S. III 143. – Prez. ind. și: destắinui (MACEDONSKI, O. I 383). verb tranzitiv destăinui

destăĭnuĭésc v. tr. (d. taĭnă). Descoper cuĭva o taĭnă, revelez, divulg. V. refl. Fac confidențe. verb tranzitiv destăĭnuĭesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului destăinui

destăinui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) destăinui destăinuire destăinuit destăinuind singular plural
destăinuind destăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) destăinui (să) destăinuiesc destăinuiam destăinuii destăinuisem
a II-a (tu) destăinuiești (să) destăinui destăinuiai destăinuiși destăinuiseși
a III-a (el, ea) destăinuie (să) destăinuiai destăinuia destăinui destăinuise
plural I (noi) destăinuim (să) destăinuim destăinuiam destăinuirăm destăinuiserăm
a II-a (voi) destăinuiți (să) destăinuiți destăinuiați destăinuirăți destăinuiserăți
a III-a (ei, ele) destăinuie (să) destăinuiască destăinuiau destăinui destăinuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z