despăgubit definitie

despăgubí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăgubésc, imperf. 3 sg. despăgubeá; conj. prez. 3 să despăgubeáscă verb tranzitivdespăgubi

despăgubì v. a întoarce paguba. verb tranzitivdespăgubì

DESPĂGUBI, despăgubesc, vb. IV. Tranz. și refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Pref. des- + păgubi. verb tranzitivdespăgubi

DESPĂGUBÍ, despăgubesc, vb. IV. Tranz. (Urmat adesea de determinări introduse prin prep. « de » sau « pentru » și arătînd paguba) A plăti cuiva echivalentul unei pierderi (mai ales materiale) pe care a suferit-o, a compensa o pagubă, o lipsă. V. indemniza. A despă­gubit pe toți anchetații de-atunci, deși n-ar fi fost obligat. REBREANU, R. I 234. Faptul că mi-au rămas însemnările.... mă consolă, dacă nu mă și despăgubește, de toate pierderile. M. I. CARAGIALE, C. 24. Despăgubește-mă, lele, De pără­luțele mele. MARIAN, S. 38. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. « cu » și arătînd indemnizarea) Îl despăgubește cu vorbe goale. ♦ Refl. A lua echiva­lentul unei pierderi (mai ales materiale). Mă despăgubeam însă cu libertatea întreagă de a-i privi... genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor. IBRĂILEANU, A. 108. Din pricina musteților și sprincenelor mele care seamănă cu ale dumitale, mi-am pierdut clientela și m-am hotărît să mă despăgubesc pe altă cale. HOGAȘ, DR. II 156. verb tranzitivdespăgubi

despăgubésc v. tr. (d. pagubă, după fr. démommager). Repar paguba, dezdăunez, îndemnizez. verb tranzitivdespăgubesc