despăduchére s. f., g.-d. art. despăduchérii; pl. despăduchéri substantiv feminindespăduchere
DESPĂDUCHÉRE, despăducheri, s. f. Acțiunea de a (se) despăduchea și rezultatul ei. – V. despăduchea. substantiv feminindespăduchere
despăducheá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despăduchéz, 3 despăducheáză, 1 pl. despăduchém; conj. prez. 3 să despăduchéze; ger. despăduchínd verb tranzitivdespăduchea
DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curăța de păduchi. – Pref. des- + păduche. verb tranzitivdespăduchea
DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. A curăța de păduchi (prin mijloace sanitare). V. deparazita. verb tranzitivdespăduchea
despăduchere | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | despăduchere | despăducherea |
plural | despăducheri | despăducherile | |
genitiv-dativ | singular | despăducheri | despăducherii |
plural | despăducheri | despăducherilor |