desprăfuíre s. f., g.-d. art. desprăfuírii; pl. desprăfuíri substantiv feminindesprăfuire
DESPRĂFUÍRE, desprăfuiri, s. f. Operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării solide valoroase. – V. desprăfui. substantiv feminindesprăfuire
desprăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 să desprăfuiáscă verb tranzitivdesprăfui
DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Pref. des- + prăfui. verb tranzitivdesprăfui
desprăfuĭésc v. tr. Scutur de praf. V. prăfuĭesc. verb tranzitivdesprăfuĭesc
desprăfuire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | desprăfuire | desprăfuirea |
plural | desprăfuiri | desprăfuirile | |
genitiv-dativ | singular | desprăfuiri | desprăfuirii |
plural | desprăfuiri | desprăfuirilor |