DESPOȚÍE s.f. (Ist.) Formă de guvernământ autocratică în fruntea căreia se află un despot; despotism; țară condusă de un despot. [Gen. -iei. / < despot + -ie]. substantiv feminindespoție
despoțíe (rar) s. f., art. despoțía, g.-d. art. despoțíei; pl. despoțíi, art. despoțíile substantiv feminindespoție
DESPOȚÍE, despoții, s. f. (Rar) 1. Formă de guvernământ autocratică; despotism. 2. Țară condusă de un despot. – Despot + suf. -ie. substantiv feminindespoție
DESPOȚÍE, despoții, s. f. (Învechit) Despotism. Din monarhia cea mai deplină Despoția în urmă fu născută. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. substantiv feminindespoție
despotíe f. (ngr. despotiá, vgr. -eía). Vechĭ. Stăpînire, guvern. temporardespotie
despoție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | despoție | despoția |
plural | despoții | despoțiile | |
genitiv-dativ | singular | despoții | despoției |
plural | despoții | despoțiilor |