despicătură definitie

despicătúră f., pl. ĭ. Lucru despicat, bucată de lemn despicat. V. draniță. substantiv feminin despicătură

despicătúră s. f., g.-d. art. despicătúrii; pl. despicătúri substantiv feminin despicătură

despicătură f. bucată de lemn despicată, țandără. substantiv feminin despicătură

DESPICĂTÚRĂ, despicături, s. f. 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. – Despica + suf. -ătură. substantiv feminin despicătură

DESPICĂTÚRĂ, despicături, s. f. 1. Tăietură, cră­pătură în lungime. O despicăturâ în zid.Umbla desculț și cu cămașa de cit ieșită prin despicătura pantalonilor. C. PETRESCU, C. V. 69. ♦ Tăietură pe corp, rană; cica­trice. V. spintecătură. Șarpele... se lungește, caută rana, despicătura. BANUȘ, B. 14. Iepure e porecla tot a lui Bogza, pentru că i se văd dinții de sus prin despicătura buzei. SADOVEANU, B. 183. 2. (De obicei determinat prin « de lemn ») Bucată de lemn despicată dintr-un trunchi. Se trase lîngă soba lungă. Înăuntru ardeau despicături mari de lemn. SADOVEANU, Z. C. 258. Am fost să cumpăr un car de lemne; dar mi-o cerut cît dracu pe tată-său, și n-am luat nici o despicătură, ca să-i viu de hac celui cu lemnu. ALECSANDRI, T. I 317. substantiv feminin despicătură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului despicătură

despicătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despicătu despicătura
plural despicături despicăturile
genitiv-dativ singular despicături despicăturii
plural despicături despicăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z