despecetlui definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedespecetlui
- Vezi aici mai multe rimedespecetlui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudes
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cului
despecetluí (a ~) (înv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiésc, imperf. 3 sg. despecetluiá; conj. prez. 3 să despecetluiáscă verb tranzitivdespecetlui
despecetlui v. 1. a rupe pecetea; 2. a deschide o scrisoare. verb tranzitivdespecetlui
DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Pref. des- + pecetlui. verb tranzitivdespecetlui
DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe un plic, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72. verb tranzitivdespecetlui
despecetluĭésc v. tr. Scot de supt pecete, rup pecețile, desigilez. verb tranzitivdespecetluĭesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidespecetlui
| despecetlui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)despecetlui | despecetluire | despecetluit | despecetluind | singular | plural | ||
| despecetluind | despecetluiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | despecetluiesc | (să)despecetluiesc | despecetluiam | despecetluii | despecetluisem | |
| a II-a (tu) | despecetluiești | (să)despecetluiești | despecetluiai | despecetluiși | despecetluiseși | ||
| a III-a (el, ea) | despecetluiește | (să)despecetluiai | despecetluia | despecetlui | despecetluise | ||
| plural | I (noi) | despecetluim | (să)despecetluim | despecetluiam | despecetluirăm | despecetluiserăm | |
| a II-a (voi) | despecetluiți | (să)despecetluiți | despecetluiați | despecetluirăți | despecetluiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | despecetluiesc | (să)despecetluiască | despecetluiau | despecetluiră | despecetluiseră | ||