despachetat definitie

DESPACHETÁ vb. tr. a desface ceea ce a fost împachetat. (după fr. dépaqueter) verb tranzitivdespacheta

despachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 despacheteáză verb tranzitivdespacheta

despachetà v. a desface pachetul. verb tranzitivdespachetà

DESPACHETÁ, despachetez, vb. I. Tranz. A desface, a scoate un obiect din ambalajul în care se află împachetat. ♦ A deschide, a desface un pachet, o ladă etc. pentru a scoate obiectele din interior. – Pref. des- + [îm]pacheta. Cf. fr. dépaqueter. verb tranzitivdespacheta

DESPACHETÁ, despachetez, vb. I. Tranz. A des­face, a scoate (un obiect) din învelitoarea, cutia etc. în care se află împachetat. [Necunoscuta] zărește pe masă... cartea împachetată, pe care profesorul la venire a pus-o acolo cu mare grijă. O despachetează, o privește, o deschide. SEBASTIAN, T. 267. [Tata] ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. ♦ (Complementul indică pachetul, lada, cufărul) A deschide, a desface (pentru a scoate obiectele din interior). Mulțimea asta nu vrea decît să despacheteze bagajele făcute pentru refugiu. CAMIL PETRESCU, U. N. 422. verb tranzitivdespacheta

despachetéz v. tr. (ca și îm-pachetez). Desfac pachetu (lada, balotu) saŭ scot din pachet: a despacheta niște cărțĭ. verb tranzitivdespachetez