desina definitie

DESINÁ vb. I. v. designa. verb tranzitiv desina

DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner. verb tranzitiv desena

DESINÁ vb. I v. desena. verb tranzitiv desina

DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu mîna liberă sau cu ajutorul instrumentelor. Desenează un copac.Fig. [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. ◊ Absol. Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. Munții se desenează în zare.Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele căr­noase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13. 3. (Neobișnuit, cu privire la o problemă, o chestiune) A schița, a contura. (Atestat în forma desemna) Ches­tiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408. – Variante: desemná, (învechit) desiná (NEGRUZZI, S. II 246) vb. I. verb tranzitiv desena

DESINÁ vb. I v. desena. verb tranzitiv desina

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului desina

desina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desina desinare desinat desinând singular plural
desinând desinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desinez (să) desinez desinam desinai desinasem
a II-a (tu) desinezi (să) desinezi desinai desinași desinaseși
a III-a (el, ea) desinea (să) desinai desina desină desinase
plural I (noi) desinăm (să) desinăm desinam desinarăm desinaserăm
a II-a (voi) desinați (să) desinați desinați desinarăți desinaserăți
a III-a (ei, ele) desinea (să) desineze desinau desina desinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z