desiș definitie

desíș n., pl. urĭ. Loc unde-s copăceiĭ deșĭ în pădure (sihlă, hățiș). substantiv neutrudesiș

desíș s. n., pl. desíșuri substantiv neutrudesiș

desiș n. pădure tânără și aproape de nestrăbătut [V. des]. substantiv neutrudesiș

DESÍȘ, desișuri, s. n. 1. Grup de arbuști, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. pădure tânără foarte deasă. 2. Fig. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). – Des2 + suf. -iș. substantiv neutrudesiș

DESÍȘ, desișuri, s. n. (De obicei urmat de determi­nări în genitiv sau introduse prin prep. « de ») 1. Grup des de copaci, de ierburi, de buruieni etc.; pădure tînără, foarte deasă; desime, bunget. Clipeau prin desișurile livezilor acoperișuri bombate de alamă. SADOVEANU, Z. C. 276. Soarele se scufundase în desișul tihniților copaci. VLAHUȚĂ, O. A. 121. Trage, săgeata vîjîie și se pierde în desișul ierbii care se clatină încet în vîrf. CARAGIALE, O. III 102. ◊ Fig. Tai brazdă prin desișuri de îndoieli și-arunc Cu buzduganul vrerii hotar departe-n vreme. BENIUC, V. 60. 2. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). Se împinge disperată o mulțime de lume ca într-un desiș de trupuri. CAMIL PETRESCU, T. II 410. substantiv neutrudesiș

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidesiș

desiș   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desiș desișul
plural desișuri desișurile
genitiv-dativ singular desiș desișului
plural desișuri desișurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z