Alege sensul dorit: desfid -substantiv neutru desfid -verb

desfid definitie

credit rapid online ifn

desfíd (înv., rar) s. n. substantiv neutrudesfid

DESFÍD s. n. (Înv.; rar) Sfidare, înfruntare. – Din desfide (derivat regresiv). substantiv neutrudesfid

credit rapid online ifn

*desfíd, a -fíde v. tr. (după fr. dé-fier, it. dis-fidare, dar acomodat conjugăriĭ III după lat. dif-fido, -fidere, nu mă încred. Participĭu ar fi desfis [ca deschid, deschis], dar nu e uzitat. V. con-fident, fidel, sfidez). Provoc la luptă, sfidez, nu cred capabil: te desfid să viĭ să te bațĭ cu mine. Înfrunt, disprețuĭesc: a desfide moartea. verbdesfid

DESFÍDE vb. III. tr. 1. A declara, a spune cuiva că nu îl crezi; a spune, a declara cuiva că îl crezi incapabil de ceva. ♦ A chema, a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru despre care se știe că nu va reuși să-l facă. 2. A înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. [P.i. desfíd. / după sfida, cf. it. desfidare, fr. défier, lat. diffidere]. verbdesfide

desfíde (desfíd), vb. – A provoca pe cineva să dovedească ceva. Din fr. défier, pe baza lat. fidere. Nu se conjugă la perf. verbdesfide

DESFÍDE vb. tr. 1. a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru știind că nu va reuși; a declara, a spune cuiva că nu este crezut, că e considerat incapabil. 2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. (după fr. défier, lat. deffidere) verbdesfide

desfide v. 1. a provoca la duel, la joc; 2. a nu se teme, a înfrunta: a desfide moartea. verbdesfide

desfíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfíd; conj. prez. 3 desfídă (nu se folosește la timpuri trecute, ger., part.) verbdesfide

DESFÍDE, desfíd, vb. III. Tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, știut fiind că nu va reuși. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti un pericol; a sfida, a brava. [Nu se folosește la timpuri trecute, la gerunziu și participiu] – Din fr. défier, lat. diffidere (după sfida). verbdesfide

DESFÍDE, desfíd, vb. III. Tranz. (Nu are forme la timpurile trecute) 1. A provoca (pe cineva) la o acțiune sau la dovedirea unui lucru, știind de mai înainte că nu va reuși. Desfid pe oricine în această lume să mă vadă în starea în care se află domniile lor. SADOVEANU, Z. C. 51. 2. A înfrunta un lucru primejdios, a nesocoti o pri­mejdie; a sfida, a brava. Desfide primejdia. verbdesfide

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidesfid

desfid  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfid desfidul
plural
genitiv-dativ singular desfid desfidului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z