deservit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedeservit
- Vezi aici mai multe rimedeservit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudes
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuvit
DESERVÍ vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire]. adjectivdeservi
DESERVÍ vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire]. verb tranzitivdeservi
DESERVÍ1 vb. tr. a face cuiva un rău serviciu, a prejudicia. (< fr. desservir) verb tranzitivdeservi
DESERVÍ2 vb. tr. 1. a presta un serviciu în folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a îngriji o mașină, un agregat în timp ce funcționează. (< fr. desservir, lat. deservire) verb tranzitivdeservi
deserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deservésc, imperf. 3 sg. deserveá; conj. prez. 3 să deserveáscă verb tranzitivdeservi
DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A provoca cuiva un prejudiciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir. verb tranzitivdeservi
DESERVI2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire. verb tranzitivdeservi
DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a nu servi cum trebuie, a vătăma. Autorul nu reușește să dea expresie potrivită intențiilor sale și adesea le deservește. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 4/4. verb tranzitivdeservi
DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A servi o colectivitate, a executa un serviciu în folos obștesc. Se îndreptară spre peretele din fund, pe care aveau harta ariei de lucru a stațiunii [de tractoare], cu comunele ce le deserveau. MIHALE, O. 132. Îndeobște trenurile ce deservesc liniile secundare sînt micuțe, locomotivele lor sînt adevărate samovare. CĂLUGĂRU, O. P. 53. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. « cu ») Această conductă va deservi în același timp cu gaz metan unele regiuni din țara noastră. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2386. 2. A îngriji o mașină în timpul funcționării ei. verb tranzitivdeservi
*deservésc v. tr. (fr. desservir. V. desert). Fac serviciu de comunicațiune: automobilu și aeroplanu deservește satu nostru. Fig. Aduc un răŭ serviciŭ, nu servesc cum trebuĭe. verb tranzitivdeservesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideservit
| deservit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | deservit | deservitul | deservită | deservita |
| plural | deserviți | deserviții | deservite | deservitele | |
| genitiv-dativ | singular | deservit | deservitului | deservite | deservitei |
| plural | deserviți | deserviților | deservite | deservitelor | |