deserviciu definitie
DESERVÍCIU s. n. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2). (< des- + serviciu) substantiv neutru deserviciu
*deservíciu [ciu pron. cyu] s. n., pl. deservícii, art. deservíciile (-ci-i-) substantiv neutru deserviciu
DESERVÍCIU, deservicii, s. n. Prejudiciere (neintenționată) adusă unei persoane; contraserviciu (2). – Pref. de- + serviciu. substantiv neutru deserviciu
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului deserviciu
| deserviciu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | deserviciu | deserviciul |
| plural | deservicii | deserviciile | |
| genitiv-dativ | singular | deserviciu | deserviciului |
| plural | deservicii | deserviciilor | |