desemn definitie

DESÉN, desene, s. n. 1. Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafață plană sau curbă, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. ♦ Desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de mașini etc.) folosind proiecțiile orizontale și verticale la o anumită scară și indicând dimensiunile obiectului. 3. Planul unei construcții. 4. Ornamentația unei țesături. [Pl. și: desenuri. – Var.: desémn s. n.] – Din fr. dessin. substantiv neutrudesen

DESÉN, desene, s. n. 1. Reprezentare grafică a unui obiect pe o suprafață plană sau curbă prin linii, puncte, pete, simboluri etc. Desen în creion. ▭ Am să născocesc desene și modele noi. CAMIL PETRESCU, T. I 452. Închid ochii și revăd decorul, ca un desen în cărbune. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 11. ◊ Desen liber v. liber. Desen liniar v. liniar. Desen tehnic v. tehnic. Desene animate sau (rar) desen animat v. animat. 2. Arta sau tehnica de a desena. Lecție de desen. – Pl. și: desenuri. - Variantă: desémn (BART, E. 317) s. n. substantiv neutrudesen

DESÉMN s.n. v. desen. substantiv neutrudesemn

*desémn n. pl. e (d. semn, tradus după fr. dessin, care tot la lat. signum se reduce). Arta de a reprezenta obĭectele cu creĭonu orĭ cu condeĭu (V. acŭarelă, pictură). Figurile de pe țesăturĭ, de pe stofe ș.a. Planu uneĭ construcțiunĭ. – Și desen (după fr.). substantiv neutrudesemn

DESÉMN s. n. v. desen. substantiv neutrudesemn

DESÉMN s. n. v. desen. substantiv neutrudesemn