DESECÁ vb. I. tr. (Tehn.) A îndepărta prisosul de apă de pe solurile umede; a seca. ♦ A elimina apa din diferite materiale. [P.i. deséc, 3,6 -seácă. / < de- + seca, după fr. dessécher]. verb tranzitivdeseca
DESECÁ vb. tr. 1. a îndepărta excesul de apă de pe solurile umede; a seca. 2. a elimina apa din diferite materiale. (după fr. dessécher) verb tranzitivdeseca
desecá (a ~) (a elimina apa) vb., ind. prez. 3 deseácă; conj. prez. 3 să deséce verb tranzitivdeseca
DESECÁ, deséc vb. I. Tranz. 1. A elimina excesul de apă de la suprafața terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice. 2. A elimina apa din diferite materiale. – Pref. de- + seca (după fr. dessécher). verb tranzitivdeseca
deseca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)deseca | desecare | desecat | desecând | singular | plural | ||
desecând | desecați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | desec | (să)desec | desecam | desecai | desecasem | |
a II-a (tu) | deseci | (să)deseci | desecai | desecași | desecaseși | ||
a III-a (el, ea) | desecă | (să)desecai | deseca | desecă | desecase | ||
plural | I (noi) | desecăm | (să)desecăm | desecam | desecarăm | desecaserăm | |
a II-a (voi) | desecați | (să)desecați | desecați | desecarăți | desecaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | desecă | (să)desece | desecau | desecară | desecaseră |