descurcăreț definitie

credit rapid online ifn

descurcăréț adj. m., pl. descurcăréți; f. descurcăreáță, pl. descurcăréțe adjectivdescurcăreț

DESCURCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). – Descurca + suf. -ăreț. adjectivdescurcăreț

credit rapid online ifn

DESCURCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -e, adj. Care știe să se descurce, să iasă dintr-o încurcătură. Adminis­tratorul foarte descurcăreț și plin de viitor. C. PETRESCU, R. DR. 97. adjectivdescurcăreț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidescurcăreț

descurcăreț   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descurcăreț descurcărețul descurcăreață descurcăreața
plural descurcăreți descurcăreții descurcărețe descurcărețele
genitiv-dativ singular descurcăreț descurcărețului descurcărețe descurcăreței
plural descurcăreți descurcăreților descurcărețe descurcărețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z