DESCURAJÁNT, -Ă adj. Care descurajează, descurajator; demoralizant, deprimant. [Cf. fr. décourageant]. adjectivdescurajant
DESCURAJÁNT, -Ă adj. care descurajează; demoralizant, deprimant. (după fr. décourageant) adjectivdescurajant
descurajánt adj. m., pl. descurajánți; f. descurajántă, pl. descurajánte adjectivdescurajant
DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. – Descuraja + suf. -ant. adjectivdescurajant
descurajant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | descurajant | descurajantul | descurajantă | descurajanta |
plural | descurajanți | descurajanții | descurajante | descurajantele | |
genitiv-dativ | singular | descurajant | descurajantului | descurajante | descurajantei |
plural | descurajanți | descurajanților | descurajante | descurajantelor |