descuraja definitie

DESCURAJÁ vb. I. tr. A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul. [P.i. -jez, 3,6 -jează, ger. -jând. / după fr. décourager]. verb tranzitivdescuraja

DESCURAJÁ vb. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni. (după fr. décourager) verb tranzitivdescuraja

descurajá (a ~) vb., ind. prez. 3 descurajeáză, 1 pl. descurajắm; conj. prez. 3 descurajéze; ger. descurajấnd verb tranzitivdescuraja

descurajà v. 1. a lua curajul; 2. a pierde curajul. verb tranzitivdescurajà

DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, speranța; a (se) demoraliza. – După fr. décourager. verb tranzitivdescuraja

DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. Tranz. A face să-și piardă curajul, entuziasmul, interesul, nădejdea. În loc să descurajeze cu toată energia patima lui Zaharia Duhu, încă o dată o întețea. C. PETRESCU, R. DR. 229. ♦ Refl. A pierde curajul, a deznădăjdui. Se descura­jează prea ușor. verb tranzitivdescuraja

*descurajéz v. tr. (fr. décourager). Fac să peardă curaju. V. refl. Perd curaju. verb tranzitivdescurajez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidescuraja

descuraja  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)descuraja descurajare descurajat descurajând singular plural
descurajând descurajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descurajez (să)descurajez descurajam descurajai descurajasem
a II-a (tu) descurajezi (să)descurajezi descurajai descurajași descurajaseși
a III-a (el, ea) descurajea (să)descurajai descuraja descurajă descurajase
plural I (noi) descurajăm (să)descurajăm descurajam descurajarăm descurajaserăm
a II-a (voi) descurajați (să)descurajați descurajați descurajarăți descurajaserăți
a III-a (ei, ele) descurajea (să)descurajeze descurajau descuraja descurajaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z