descumpănire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedescumpănire
- Vezi aici mai multe rimedescumpănire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudes
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
descumpăníre s. f., g.-d. art. descumpănírii; pl. descumpăníri substantiv feminindescumpănire
DESCUMPĂNÍRE, descumpăniri, s. f. Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. – V. descumpăni. substantiv feminindescumpănire
DESCUMPĂNÍRE, descumpăniri, s. f. Faptul de a (se) descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. substantiv feminindescumpănire
descumpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 să descumpăneáscă verb tranzitivdescumpăni
DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni. verb tranzitivdescumpăni
DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192. verb tranzitivdescumpăni
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidescumpănire
| descumpănire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | descumpănire | descumpănirea |
| plural | descumpăniri | descumpănirile | |
| genitiv-dativ | singular | descumpăniri | descumpănirii |
| plural | descumpăniri | descumpănirilor | |