reduceri si promotii 2018
Definitie descoperit - ce inseamna descoperit - Dex Online

descoperit definitie

descoperit, -ă, descoperiți, -te adj. cu lipsuri financiare; fără bani adjectiv descoperit

DESCOPERÍT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Expus vederii, dezvelit, neacoperit. Îi rămăsese descoperită ceafa cu cîrlionți negri și lucioși. DUMITRIU, N. 104. ♦ (Despre cap) Fără pălărie, căciulă etc. Tac cu toții cu capetele descoperite. SP. POPESCU, M. G. 69. ♦ (Despre case sau încăperi) Fără tavan. Bazin de marmură albă... care se află în mijlocul unui salon mare descoperit și încungiurat de galerii cu coloane. ALECSANDRI, P. II 198. (Impropriu, despre tavan) Sală de spectacol cu plafonul descoperit.Fig. Fără apărare. Aripă a armatei descoperită. 2. Fără acoperire legală, fără justificare valabilă; p. ext. (familiar) cu lipsuri financiare, fără bani. Casi­erul a rămas descoperit cu o sumă mare. adjectiv descoperit

DESCOPERÍT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni) Fără pălărie, căciulă etc., cu capul gol. ♦ (Despre plafoane) Parțial neacoperit (pentru aerisire și răcoare). ♦ Fig. Fără apărare. Aripa descoperită a armatei. 2. Fără acoperire legală; p. ext. (fam.) cu lipsuri financiare, fără bani. 3. Aflat pentru prima dată. – V. descoperi. adjectiv descoperit

descóper, a -í v. tr. (lat. dĭcoopĕrire, pop. discoperire, it. scoprire, fr. découvrir, sp. descubrir, pg. descobrir. În nord -ópăr). Dezvălesc, ĭau acoperămîntu (învălitoarea): a descoperi o casă. Fig. Fac cunoscut în știință ceĭa ce era neștiut orĭ ascuns: Columb a descoperit America. Curie a descoperit radiu (V. inventez). Daŭ de urmă, aflu, găsesc: a descoperi un secret. Revelez, fac cunoscut cuĭva: a descoperi un secret cuĭva. V. refl. Îmĭ ĭaŭ pălăria din cap. Mă expun prea mult adversaruluĭ în duel orĭ războĭ. Fig. Îmĭ declar intențiunile. verb tranzitiv descoper

DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. Tranz. 1. A dezvălui ceva ochilor dînd la o parte ceea ce-l ascunde sau ceea ce îl ferește de priviri, a scoate la lumină. Infirmierul a descoperit rana.Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. El pășește pragul casei, se descoperă și se așază. BOGZA, C. O. 118. Armașul se descoperise, c-o închinăciune. SADOVEANU, Z. C. 93. Lumea, copleșită de priveliștea celor morți și prăbușiți pe trepte, se descoperă. CAMIL PETRESCU, B. 124. ♦ Tranz. Fig. A da pe față, a dezvălui. Nimene nu-l putu face să-și descopere gîndul ascuns, în privința vinovaților. SADOVEANU, Z. C. 167. ♦ A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a armatei. ◊ (Șah) A descoperi o figură. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. Avem noroc ! anunță fericit șeful haltei. Am mai desco­perit ceva pe fundul cutiei. C. PETRESCU, A. 283. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac. IBRĂILEANU, A. 155. Este o ușcioară pe care o vei descoperi căutînd-o cu una din aceste lumînări. ISPIRESCU, L. 143. ◊ Fig. Curînd... am descoperit mîndra lume din « Nunta Zamfirii ». GALACTION, O. I 19. ◊ Expr. A descoperit America, se spune în bătaie de joc despre cineva care se laudă că ar fi făcut o mare descoperire, făcută de alții mai înainte. Mare scofală ! Ai descoperit America ! CAMILAR, N. I 79. ♦ A dezvălui, a arăta. (Cu privire la abstracte) Tînărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate... își descoperea dreptatea lui. REBREANU, R. I 299. Bine c-ai venit... pentru că am să-ți descopăr niște lucruri care au să te-ngrozască din talpă păn-în creștet. ALECSANDRI, T. I 69. ♦ A pătrunde o taină, un mister. Și-a pus în gînd să descopere vicleșugul babei. CREANGĂ, P. 99. ♦ Refl. A se trăda. Îi dete povețele împărătești... cum să facă ca să nu se descopere că e fată. ISPIRESCU, L. 13. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 descóperă. verb tranzitiv descoperi

descoperí (descópăr, ít), vb.1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acoperă. – 2. A găsi, a afla. – 3. A revela, a dezvălui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u. Lat. dĭscooperῑre (Pușcariu 510; Candrea-Dens., 390; REW 2659; Tiktin; Candrea), cf. it. discoprire, prov., port. descobrir, fr. découvrir, sp. descubrir.Der. descoperitor, adj. (care descoperă); nedescoperit, adj. (ignorat, ascuns). verb tranzitiv descoperi

descoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descópăr, 3 descóperă, imperf. 3 sg. descopereá; conj. prez. 3 descópere verb tranzitiv descoperi

descoperì v. 1. a lua acoperișul: a descoperi o casă; 2. fig. a afla ceeace era ascuns sau necunoscut: Columb a descoperit America în 1492; 3. a da la lumină, a face cunoscut: vremea descopere adevărul; 4. a pătrunde: am descoperit intrigile lor; 5. a-și scoate pălăria: descoperiți-vă ! [Lat. DISCOPERIRE]. verb tranzitiv descoperì

DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. ♦ Fig. A lăsa fără acoperire flancul unei unități militare pe front. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) da pe față, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – Lat. disco(o]perire. verb tranzitiv descoperi

a descoperi America expr. (iron.) a face caz de un lucru știut de toată lumea. verb tranzitiv adescoperiamerica

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului descoperit

descoperit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descoperit descoperitul descoperi descoperita
plural descoperiți descoperiții descoperite descoperitele
genitiv-dativ singular descoperit descoperitului descoperite descoperitei
plural descoperiți descoperiților descoperite descoperitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z