descoase definitie

descós, cusút, a -coáse v. tr. (d. cos). Desfac ceĭa ce era cusut. Fig. Cercetez cu deamănuntu ca să aflu ceva: l-am descusut bine pe acest om. verb tranzitivdescos

descoáse (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descós, 3 sg. descoáse, 1 pl. descoásem, imperf. 3 sg. descoseá, perf. s. 1 sg. descusúi, 1 pl. descusúrăm; conj. prez. 1 sg. să descós, 3 să descoásă; ger. descosấnd; part. descusút verb tranzitivdescoase

descoase v. 1. a desface cusătura; 2. fig. a cerceta cu deamăruntul (spre a afla un secret): descoase-l bine. verb tranzitivdescoase

DESCOÁSE, descós, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) desface cusăturile. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] – Pref. des- + coase. verb tranzitivdescoase

DESCOÁSE, descós, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cusătură sau la un obiect cusut) A desface din cusături, din tivuri. Patroana... dintr-o smucitură a descusut talia. CAMIL PETRESCU, T. I 451. ◊ Absol. Îi mai lesne de a desface decît a face, a descoase decît a coase. RUSSO, O. 93. 2. Fig. A analiza în mod amănunțit ceva ca să pătrunzi o problemă, o situație, ca să afli din ce este făcut ceva sau ce se ascunde dedesubt. Și n-are răgaz să descoasă toate întrebările care-i vin în minte, pe nevrute, despre chipul cum s-or fi făcînd trenurile, despre fierăria cîtă este pe lumea asta. SP. POPESCU, M. G. 35. Aici era ceva la mijloc; ea dăduse de urma unei taine; trebuia să o descoasă ! SLAVICI, O. I 340. ◊ (Cu privire la per­soane) Nu poți să mai scrii un rînd, fără ca [criticii] să te descoasă și să-ți ia socoteala. ODOBESCU, S. III 146. 3. Fig. A ispiti pe cineva, a-i pune întrebări multe și insistente pentru a afla ceea ce simte sau ceea ce gîndește; a iscodi. Văd că-l descoși... Vrei să știi toate. CAMIL PETRESCU, T. III 34. Îl descusu cînd și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. REBREANU, R. I 164. Îl descususe cu încetul și-i aflase gusturile și cusu­rurile. BASSARABESCU, V. 18. – Forme gramaticale: perf. s. descusui, part. descusut. verb tranzitivdescoase

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidescoase

descoase  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)descoase descoasere descusut descosând singular plural
descosând descoaseți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descos (să)descos descoseam descusui descususem
a II-a (tu) descoși (să)descoși descoseai descusuși descususeși
a III-a (el, ea) descoase (să)descoseai descosea descusu descususe
plural I (noi) descoasem (să)descoasem descoseam descusurăm descususerăm
a II-a (voi) descoaseți (să)descoaseți descoseați descusurăți descususerăți
a III-a (ei, ele) descos (să)descoa descoseau descusu descususeră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z