reduceri si promotii 2018
Definitie descleiere - ce inseamna descleiere - Dex Online

descleiere definitie

descleiére s. f., g.-d. art. descleiérii; pl. descleiéri substantiv feminin descleiere

DESCLEIÉRE, descleieri, s. f. Acțiunea de a (se) descleia și rezultatul ei. ♦ Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de țesere. – V. descleia. substantiv feminin descleiere

descleì v. a (se) desface ceva încleit, a se deslipi. verb tranzitiv descleì

descleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 descleiéze; ger. descleínd verb tranzitiv descleia

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Pref. des- + [în]cleia. verb tranzitiv descleia

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. ◊ Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86. 2. A curăța prin spălare firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac de substanțele cleioase. – Variantă: descleí, descléi, vb. IV. verb tranzitiv descleia

descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat. verb tranzitiv descleĭez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului descleiere

descleiere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descleiere descleierea
plural descleieri descleierile
genitiv-dativ singular descleieri descleierii
plural descleieri descleierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z