descleia definitie

descleì v. a (se) desface ceva încleit, a se deslipi. verb tranzitivdescleì

descleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 să descleiéze; ger. descleínd verb tranzitivdescleia

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Pref. des- + [în]cleia. verb tranzitivdescleia

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. ◊ Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86. 2. A curăța prin spălare firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac de substanțele cleioase. – Variantă: descleí, descléi, vb. IV. verb tranzitivdescleia

descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat. verb tranzitivdescleĭez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidescleia

descleia verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)descleia	descleiere	descleiat	descleind	singular	plural
		(a)descleia	descleiere	descleiat	descleind	descleind	descleiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	descleiez	(să)descleiez	descleiam	descleiai	descleiasem
	a II-a (tu)	descleiezi	(să)descleiezi	descleiai	descleiași	descleiaseși
	a III-a (el, ea)	descleiază	(să)descleiai	descleia	descleie	descleiase
plural	I (noi)	descleiem	(să)descleiem	descleiam	descleiarăm	descleiaserăm
	a II-a (voi)	descleiați	(să)descleiați	descleiați	descleiarăți	descleiaserăți
	a III-a (ei, ele)	descleiază	(să)descleieze	descleiau	descleiară	descleiaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z