descleia definitie

descleì v. a (se) desface ceva încleit, a se deslipi. verb tranzitivdescleì

descleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 descleiéze; ger. descleínd verb tranzitivdescleia

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Pref. des- + [în]cleia. verb tranzitivdescleia

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. ◊ Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86. 2. A curăța prin spălare firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac de substanțele cleioase. – Variantă: descleí, descléi, vb. IV. verb tranzitivdescleia

descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat. verb tranzitivdescleĭez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidescleia

descleia  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)descleia descleiere descleiat descleind singular plural
descleind descleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descleiez (să)descleiez descleiam descleiai descleiasem
a II-a (tu) descleiezi (să)descleiezi descleiai descleiași descleiaseși
a III-a (el, ea) descleia (să)descleiai descleia descleie descleiase
plural I (noi) descleiem (să)descleiem descleiam descleiarăm descleiaserăm
a II-a (voi) descleiați (să)descleiați descleiați descleiarăți descleiaserăți
a III-a (ei, ele) descleia (să)descleieze descleiau descleia descleiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z