DESCIFRÁRE s.f. Acțiunea de a descifra și rezultatul ei. [< descifra]. substantiv feminindescifrare
DESCIFRÁRE, descifrări, s. f. Acțiunea de a descifra și rezultatul ei. – V. descifra. substantiv feminindescifrare
DESCIFRÁRE s. f. Acțiunea de a descifra. substantiv feminindescifrare
DESCIFRÁ vb. I. tr. 1. A reuși să citești un text neciteț sau scris într-o limbă necunoscută; a găsi semnificația a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret. ♦ A interpreta o bucată muzicală după partitură la prima vedere. 2. (Fig.) A înțelege, a pătrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns). [După fr. déchiffrer]. verb tranzitivdescifra
DESCIFRÁ vb. tr. 1. a reda în limbaj clar un text neciteț sau scris într-o limbă necunoscută; a găsi semnificația a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret. ◊ a interpreta o bucată muzicală după partitură la prima vedere. 2. (fig.) a înțelege, a pătrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns). (după fr. déchiffrer) verb tranzitivdescifra
descifrá (a ~) (-ci-fra) vb., ind. prez. 3 descifreáză verb tranzitivdescifra
descifrà v. 1. a explica ceva scris cu cifre; 2. a citi ceva rău scris; 3. a citi curent muzica; 4. fig. a descurca ceva obscur, complicat: descifrând eternitatea din ruina unui an EM. verb tranzitivdescifrà
DESCIFRÁ, descifrez, vb. I. Tranz. 1. A citi (și a înțelege) un text neciteț sau scris într-o limbă străină, cu caractere complicate ori cu semne convenționale. ♦ A interpreta un plan, o hartă etc. ♦ A citi și a interpreta, la prima vedere, o partitură muzicală. 2. Fig. A înțelege ceva obscur, a-i prinde sensul; a ghici, a desluși. – Pref. des- + cifră (după fr. déchiffrer). verb tranzitivdescifra
DESCIFRÁ, descifrez, vb. I. Tranz. 1. A citi (și a căuta să înțeleagă) un text neciteț sau scris într-o limbă necunoscută, cu caractere necunoscute sau cu semne convenționale. Numai el putea să descifreze scrisul lui Mille. CAMIL PETRESCU, T. I 263. Pe atunci... descifram limba ebraică. GALACTION, O. I 367. Ți-am scris din Dresda o cartă: nu știu dacă ai putut-o descifra. CARAGIALE, O. VII 395. Dionis descifra textul obscur. EMINESCU, N. 45. ♦ A interpreta un plan, o hartă etc. Se apropiară și ei de masă, căutînd să descifreze harta. MIHALE, O. 15. ♦ Absol. A citi și a interpreta o partitură muzicală la prima vedere. Din caietul acela de note, descifrase și dînsa la piano. C. PETRESCU, Î. I 7. 2. Fig. A înțelege ceva obscur, greu de înțeles, a prinde sensul unui lucru; a ghici, a desluși. Nimic nu se poate descifra pe fața ei neomenesc împietrită. CAMIL PETRESCU, T. II 320. Palid stinge Alexandrescu sînta candel-a sperării, Descifrînd eternitatea din ruina unui an. EMINESCU, O. I 32. verb tranzitivdescifra
*descifréz v. tr. (d. cifră, după fr. déchiffrer). Explic, citesc ceĭa ce e scris în cifre: a descifra o telegramă. Citesc ceĭa ce e scris saŭ cu litere vechĭ orĭ străine. Cînt după note la prima vedere o bucată muzicală: a descifra o romanță. V. deslușesc. verb tranzitivdescifrez
descifrare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | descifrare | descifrarea |
plural | descifrări | descifrările | |
genitiv-dativ | singular | descifrări | descifrării |
plural | descifrări | descifrărilor |