deschiat definitie

DESCHIÁT, -Ă adj. v. descheiat. adjectivdeschiat

DESCHEIÁT, -Ă, descheiați, -te, adj. (Despre haine) Cu nasturii scoși din butonieră; neîncheiat; (despre persoane) cu haina neîncheiată. [Pr.: -che-iat. – Var.: deschiát, -ă adj.] – V. descheia. adjectivdescheiat

DESCHIÁ vb. I v. descheia. verb tranzitivdeschia

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia. – Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare. verb tranzitivdescheia

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la nasturi) A scoate din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. Laura își descheie și își încheie nasturii mînușilor. C. PETRESCU, Î. II 46. ♦ A desface (o haină) prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheind vestonul unuia căzut pe spate, cu brațele desfăcute în lături, se simți cuprins de după gît. CAMILAR, N. I 294. ♦ (Cu privire la persoane) A-i desface o haină prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheie copilul la gît. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți, p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. Încep a se descheia corăbiile din toate cuiele lor cele de fier. GORJAN, H. I 131. ◊ Fig. Merg... pe jos, să mi se mai descheie oasele. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. – Variantă: deschiá (DELAVRANCEA, S. 145) vb. I. verb tranzitivdescheia

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideschiat

deschiat adjectiv		masculin		feminin
deschiat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	deschiat	deschiatul	deschiată	deschiata
nominativ-acuzativ	plural	deschiați	deschiații	deschiate	deschiatele
genitiv-dativ	singular	deschiat	deschiatului	deschiate	deschiatei
genitiv-dativ	plural	deschiați	deschiaților	deschiate	deschiatelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z