DESCERNÍ, descernesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A înceta să mai poarte haine de doliu. – Din des1- + cerni. verbdescerni
descerni verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)descerni | descernire | descernit | descernind | singular | plural | ||
descernind | descerniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | descernesc | (să)descernesc | descerneam | descernii | descernisem | |
a II-a (tu) | descernești | (să)descernești | descerneai | descerniși | descerniseși | ||
a III-a (el, ea) | descernește | (să)descerneai | descernea | descerni | descernise | ||
plural | I (noi) | descernim | (să)descernim | descerneam | descernirăm | descerniserăm | |
a II-a (voi) | descerniți | (să)descerniți | descerneați | descernirăți | descerniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | descernesc | (să)descernească | descerneau | descerniră | descerniseră |