DESALINÁ vb. I. v. desaliniza. verb tranzitivdesalina
desalina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)desalina | desalinare | desalinat | desalinând | singular | plural | ||
desalinând | desalinați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | desalinez | (să)desalinez | desalinam | desalinai | desalinasem | |
a II-a (tu) | desalinezi | (să)desalinezi | desalinai | desalinași | desalinaseși | ||
a III-a (el, ea) | desalinează | (să)desalinai | desalina | desalină | desalinase | ||
plural | I (noi) | desalinăm | (să)desalinăm | desalinam | desalinarăm | desalinaserăm | |
a II-a (voi) | desalinați | (să)desalinați | desalinați | desalinarăți | desalinaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | desalinează | (să)desalineze | desalinau | desalinară | desalinaseră |