reduceri si promotii 2018
Definitie desăvârșit - ce inseamna desăvârșit - Dex Online

desăvârșit definitie

desăvîrșít, -ă adj. Deplin. Perfect. Adv. Cu desăvîrșire. adjectiv desăvîrșit

desăvârșit a. 1. perfect; 2. adult (vorbind de un armăsar sau de o iapă). ║ adv. pe deplin. adjectiv desăvârșit

DESĂVÂRȘÍT, -Ă, desăvârșiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Perfect. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. – De4 + săvârșit. adjectiv desăvârșit

DESĂVÎRȘÍT, -Ă, desăvirșiți, -te, adj. 1. Ajuns la perfecțiune; perfect. Caragiale a fost un artist desăvîrșit, care a muncit îndelung la perfecționarea limbii și stilului scrierilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 86. Drumul Oltului prin lume e... un lung poem simfonic, căruia mereu i se adaugă noi melodii și teme reluate de tot mai multe și desăvîrșite instrumente. BOGZA, C. O. 125. ◊ (Adverbial) Nu pot fi toate desăvîrșit de bune. Ș-acest trandafir își are spinii lui. SADOVEANU, Z. C. 241. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. Era o singurătate desăvîrșită; nu se vedeau încă fumuri de sate, și, în fînațurile fără hotar, trebuiau să iasă sara la pășune zimbrii și cerbii, nesupărați de desimea oamenilor. SADOVEANU, O. VII 57. Istratie slobozi un glas de bas profund, in desăvîrșită nepotrivire cu ființa lui firavă. id. Z. C. 9. Metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. EMINESCU, N. 62. ◊ (Adverbial) E desăvîrșit orb. NEGRUZZI, S. I 41. adjectiv desăvîrșit

desăvârșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 desăvârșeáscă verb tranzitiv desăvârși

desăvârșì v. a sfârși pe deplin, a perfecționa. [V. săvârșì]. verb tranzitiv desăvârșì

DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De la desăvârșit. verb tranzitiv desăvârși

DESĂVÎRȘÍ, desăvîrșesc, vb. IV. Tranz. 1. A per­fecționa. Opera pe care o desăvîrșești de peste treizeci de ani... îți va hărăzi nemurirea. M. I. CARAGIALE, C. 107. Ar trebui să vii la Iași ca să-ți desăvîrșești educația și să înveți cum să trăiești în lume. RUSSO, O. 134. ◊ Refl. Și s-o înveți [mecanica] la fabrica de ace, trecînd apoi la un atelier sau la o fabrică mare... unde ai fi putut să te desăvîrșești. PAS, Z. I 304. 2. A face ca o acțiune să capete formă definitivă, să ajungă la culmea dezvoltării; a dezvolta pe deplin, a împlini. Războiul balcanicmai ales cel dintîi – a desăvîrșit eliberarea țărilor balcanice de sub jugul turcesc. IST. R.P.R. 479. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire, a duce la bun sfîrșit; a realiza, a săvîrși, a termina. Nu știu dacă voi fi destoinic să desăvîrșesc așa călătorie. MACEDONSKI, O. I 436. verb tranzitiv desăvîrși

desăvîrșésc v. tr. (de și săvîrșesc). Sfîrșesc de tot. Perfecționez. verb tranzitiv desăvîrșesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului desăvârșit

desăvârșit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desăvârșit desăvârșitul desăvârși desăvârșita
plural desăvârșiți desăvârșiții desăvârșite desăvârșitele
genitiv-dativ singular desăvârșit desăvârșitului desăvârșite desăvârșitei
plural desăvârșiți desăvârșiților desăvârșite desăvârșitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z